Pentru mine nu a mai trecut un an,nu doi...a trecut o etapa,o generatie,o parte importanta din viata fiecaruia.Mai mult sau mai putin,am plans cu totii vazandu-ne pentru ultima oara in fata fiecarui profesor si am zis prezent tot pentru ultima oara.Ma gandeam acum cu ce am ramas eu...
Cateva poze,un filmulet,satisfactia ca am facut ce trebuia pana la capat,poate o mana de oameni care ma vor recunoaste candva cand ii voi mai intalni pe strada si speranta ca vor exista vreodata vremuri ca odinioara...
Cu toate astea..ceva lipseste!Nu stiu ce,dar...ceva...Si tare am impresia ca e ceva de care m-am temut si m-am ferit,in speranta ca nu se va intampla...
Ne-a lipsit caldura si sinceritatea pe care o asteptam macar pentru ultima oara.Am avut parte de putine imbratisari cu adevarat emotionate si priviri pline de lacrimi sarate.Si asta pentru ca noi suntem intr-adevar generatia digitala,cea fara sentimente,cea pentru care dragostea se limiteaza la calitati materiale.Sau poate ca noi suntem generatia lenesa,cea care a uitat sa-nvete ce e respectul,iubirea fata de aproape,sinceritatea dintr-un vag "multumesc"...Am vazut ca tot ei,cei "mari"au stiut sa vorbeasca din suflet iar noi ne-am grabit sa scapam si pentru ultima data de discursurile lor,ca tot ei au incercat pentru ultima oara sa ne arate drumul catre viitor pavat cu "prelegeri despre paradis"si nu cu paradisul insusi.
Mi-am dat seama ca intr-adevar,noi suntem cei ce ne vom pastra umorul negru plin lipsa sinceritatii si a sentimentelor!
Imi urez BUN VENIT intr-o noua etapa ce sta pe cealalta parte a balantei.Asta cum o mai fi?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu